Ce am uitat fetelor?

Am uitat ca suntem subiectul  tuturor fanteziilor lor. Am uitat ca ei viseaza la ceea ce nu pot avea mai mult decat la ceea ce ii bucura cel mai mult. Am uitat ca “acel zambet “apare pe buzele lor fara nici o urma de rusine atunci cand isi doresc ceva, nu atunci cand au ceea ce si-au dorit mereu. Chiar am uitat? Ne dorim oare sa uitam?Atunci , cum altfel?

E inexplicabil pentru mine cum ne miram ca iubitii nostri isi lipesc retina de cate o silfida colorata si devin alerti in ceea ce ne priveste pe noi numai atunci cand atragem privirile altora. Ce e atat de revoltator?  Si in evul mediu era la fel. Nu ne-am obisnuit inca?

Deunazi insa, am asistat la o oarecare evolutie. Pe semne ca se apropie sfarsitul lumii , sau poate utopicul new world order..

In fata unei linii de barbati infometati (lucratori in fabrica la coada la cantina) se strecoara o dulce mireasma roz- platinat, cu trupul zvelt, marmorat-bronz roscat de solar insitent. Platforme beige, sustin pulpele goale proaspat epilate si o fustita roz inflorat ce se continua cu o pereche de sani violent indesati intr-un sutien push-up si afisati in spatiul limitat al unui maioutz roze` marimea XS.
Genial! imi zic. Fata stie ce vrea. Nimic nu sta intre ea si ultima bucatica de piept de pui la gratar. Spre a mea stupoare, baietii continua discutia despre masina defecta, despre camionul care intarzie  etc . si se comaseaza fix 20 de cm cat sa permita perechii de sani sa se strecoare prin…spatele lor… Eh, unora le place mai mult ceafa nu pieptul…

Peste alte cateva minute insa, parfum de vizite business si un grup destul de compact de camasute albe invadeaza cantina. Printre pantalonii gris- negru -bleumarin se insinueaza niste forme pe sub  bluzitze albe semi transparente.
In cate limbi straine poti spune ” buna ziua” ? Daca nu foarte multe, poate ca ar trebui sa incepi sa inveti.. Nu de alta dar ramai in evul mediu. Domnii din fabrica cu halate bleumarin stiu asta,  intrucat, sincer,  n-am vazut pe cineva sa lase mai repede de-o parte silicoane sau discutii despre masini pentru a sassai un buongiorno sau un hello …

Sa poti cadea intr-o moleseala coplesitoare cand in jurul tau e racoare si zgomot de clopote bisericesti, sa poti numara firele de iarba in timp ce altii nici nu mai pot numara paharele cu vin, sa poti privi cerul noaptea mergand pe o alee luminata numai de stele in timp ce in jurul tau oamenii se impleticesc cautand drumul daca zambesc usor melancolic atunci cand sunt fericit si rad in hohote si din orice atunci cand simt ca nu mai am nimic…

Daca toate astea ma fac mai putin perfect atunci ramane doar speranta ca imperfectiunile mele sunt perfectiunea pe care tu o cauti.

Eu din cand in cand te caut in sertar…

(more…)

No applause please!

punct si de la capat.

Cut a story short!
Get a long loooong bath…tub and lie, about it
being everything you, as a being, ever wanted.

Loosen up! as you let loose,
The one you should tie
… the tie around.

Si Craciunul cu visele de ciocolata si scortishoara  si mere coapte, cu raceala cu nas rosu si lacrimi cu aroma de portocale. Stiu, pentru ca mi le inghit cu noduri si apoi zambesc acru, amirandu-mi zambetul iepuresc in rotunjimea globuletului meu preferat.

Unii se vor chinui desart sa faca emisiuni de televiziune sa redacteze “texte profi” care sa introduca accidentele stradale si fotbalul in atmosfera de Craciun iar eu simt ca imi pierd vederea… probabil de la febra. petele de culoare prost asortate  ce se agita pe ecran se topesc intr-un scurt vis de ciocolata, calda, cu aroma de scortisoara in care imi inmoi biscuitul amarui-migdala.

As vrea o rochita vaporoasa dar in care sa nu imi fie frig, eventual sa imi pun pe umeri paturica galbena si in picioare totosii crosetati de bunica si sa umblu prin zapada fara sa ma ud. Undeva in zare asteapta un brad impodobit. De data asta eu sunt cea asteptata. Sunt Craiasa Anului iar ei toti  ma asteapta pe mine. Paturica e o mantie iar totosii se transforma in cristal cu fiecare pas. ..

…asa m-am trezit din vis.. Urasc soferii isterici . “De ce claxonezi idioate’ nu vezi ca toti in fata ta sunt blocati??”

Mi-au inghetat virful nasului si urechile si visele cu ochii deschisi si ideile in cap si ratiunea si cumpatarea. Inertia a luat o cu totul alta forma. E ca un virus nevazut .E mai rea ,mai acuta,  mai periculoasa . De parca cu totii au uitat cat de dificila e zamislirea unui vis, iar urmatoarea teorie conspirationista vizeza uciderea in masa a visatorilor.

Acasa… Acasa, lumina difuza din colt lumineaza un chip de copil. Zambesc . Mi-e teama ca zambetul  meu e strident si zgomotos si ma opresc. Miros cojile de portocala de pe masa si imi inghit lacrimile . Lipesc repede felicitarile pe care le scrisesem cu o zi inainte si incerc sa imi aduc aminte unde e cel mai apropiat oficiu postal. Le voi expedia maine. Ma dezbrac si intru sub patura. E cald. Imi asez capul greu pe perna . Acum poti sa te opresti din visare. Dormi, doar dormi. Si nu visa nimic.

Apoi iti urez” sa te trezesti si sa traiesti ,un vis frumos.”