Cel mai bun lucru atunci cand te plictisesti de moarte e sa te plictisesti si mai tare. Trebuie ajuns un anumit prag al indurantei pentru ca sa fii indeajuns de motivat sa inventezi ceva. E teribil insa, cand ti se intampla la birou pentru ca atunci cand esti aproape de punctul maxim, te intrebi automat :Pana unde esti dispus sa mergi?? (more…)
|
Confesiunea.
Edgar Alan se tinea uneori de sotii si ma emotiona pana la lacrimi cu obedienta lui.
Pasiv, tacut, contemplativ.
Sta gemuit la piciorul fotoliului si ma priveste interesat tragand din tigara … Intinde mana si da perdeaua la oparte . Ploua, ploua cu galeata. Imi arata din priviri patura in carouri care zace mosmolita pe pat..scutur din cap ca nu, nu-mi trebuie . Nu as avea stare sa stau invelita.; sigur nu…Ridica din umeri indiferent “cum vrei tu, te ascult” Asteapta de la mine sa il rog , sa fie , sa ii dau ocazie sa elaboreze un nu categoric..Iar eu, nu-mi pot lua ochii de la minile lui. Duce tigara la gura si iar sunt distrasa : Scandaloase buze. Idila trebuie consumata.
|
Intr’un oras mare ai pute avea surpriza sa gasesti diversitate.E ceea ce iti doresti din clipa in care pleci cu flori si avioane desenate pe un caiet.
Mergi la facultate, te inchizi in biblioteci, in pivnite pline de vibratii si asteptand ca orasul sa te adopte; Sa te includa in rimul acela nebun dadator de viata. Cautam viata intr-un oras mare si de cele mei multe ori aici, o gasim incepend de jos , de la nivelul inferior, din subteran…de la metrou. (more…)
|
Archivio
