Fragila noastra existenta terestra este o foarte ingusta si incalcita carare catre izbavirea sufletului.

Tot ceea ce alegem sa facem intr-o viata ne ajuta sa crestem, sa ne ducem sufletul catre implinire. O viata de om. Mai multe. Alegi sa taci si sa transmiti mai mult decat sa auzi o voce care nu spune nimic… “cea mai mare virtute crestina?”-TACEREA. Intre instinct si greseala se va afla intotdeauna linia discernamantului care te trimite sa cugeti, in tacere.

Asteptam cu fatza spre fantana pentru ca stiam ca poti veni din orice directie mai putin de acolo. Voiam sa vad daca te voi simti… Era destul de frig dar mie imi frigeau obrajii iar ochii lacrimau fierbinte. Imi simteam inima mica, batatand iepureste . Deodata vantul se opreste si in aer pluteste un miros dulce-greu. Zambesc si deschid ochii si apoi te vad ascunzandu-te in fular . Iti zambesc ochii -E suficient. Imi inghit sec acel-Te iubesc! si in loc,  zambesc nonsalant. O imbratisare timida. Haina  ta e scortoasa si rece si probabil iti e frig.

“Hai la un ceai, cafea ceva. Ce faci ? Ce mai faci???” (more…)