Archive for August, 2011

Cuvintele sunt doar cuvinte

Thursday, August 25th, 2011

Uneori avem nevoie de muzica. Multa muzica!

party girl.

Sunday, August 21st, 2011

Ma ia de brat sau isi incalzeste mainile in buzunarul meu. E mereu foarte aproape cand imi vorbeste si isi lungeste bratele in jurul capului meu atunci cand vrea sa imi sopteasca ceva. Nu lasa pe nimeni altcineva in centrul atentiei dar ii place tinuta mea si imi face loc mai aproape. Click !Poza numarul 1. Smile!

Raggae, si parca reflectoarele sunt numai ale ei. Flash ! click. Din partea casei! Cheers!Click! Zambet si buze rujate. Ceai? Da, un mic ceainic .Click ! La multi ani. Atunci hai sa facem ceai.

Flashback….si intreb:
“Hei, ce faci?Esti bine?”
“Da, invatz, merg la cursurile alea … auzi, hai sa ne vedem la un ceai noi 2..sa mai vorbim.
“ok, iti aduc ceva ce ai lasat la sala.”
Monolog…
M-am gandit mult si nu stiu daca prin studiile mele din ultima vreme voi putea sa ajut pe altii. Medicina nu e gluma. Nici macar cea alternativa. Pote ca defapt incerc sa ma ajut pe mine… Nu stiu de ce imi mai e teama?Tie ti-ar fi? Probabil ca nu. Tie nu iti e niciodata teama. Tu nu ai avut mereu familia sa te sustina si nici un barbat care sa te ceara de sotie si sa iti puna totul la picioare din primele luni de relatie. Tu ajutai mereu pe cate cineva si te invidiam pentru asta . Ca era prietena bolnava, ca era sora ta, ca trebuia sa faci ceva pentru prietenul tau , mereu faceai ceva pentru altii si nu iti era teama ca pe tine nu te ajuta nimeni.. Da, poate ai dreptate,exagerez, dar eu te invidiam.
Eu nu aveam nimic de care sa imi fac griji , si totusi …imi era , imi este frica…
Stii toate bravadele mele, cum mergem eu nonsalant si fara pic de jena socializam cu toata lumea.. De fa-tza -da! Acasa tot singura in patul ala uriash ma gandeam cum dormi tu, intr-o casa care nu e a ta, si in care nu stii cat vei mai putea zabovi…Cum ar fi sa stiu ca maine patul asta nu mai e al meu.
In fine , am zis de atatea ori ca nu mai dezgropam mortii si ca ce tine de trecut , sa ramana in trecut.
Cat de ridicol ar fi sa ma mai chunui sa simt ceva emotie in legatura cu persoanele din “anii de party”…ERA DOAR VARSTA. Stiu ca iubirile de atunci si petrecerile de atunci nu se uita , tocmai pentru ca le-am trait la varsta aia de 20 si ceva de ani cand totul era fantastic , extrem de ….extrem. Acum insa ,nu mai  simt nimic in legatura cu persoanele de atunci dar uneori retraiesc emotiile varstei si asta e normal, nu?
Si in plus, atunci te-am cunoscut si pe tine..si tu erai altfel , si vreau sa ramai ,altfel…
Tu cu incapatanearea ta de femeie. Cu ideile tale copilaresti si fantastice despre iubire si viata in doi care nu are nevoie decat de .. doi… Tu care renunti la palate si inele cu perle si diamante ca sa construiesti …vise… TU, eu .. eu ce eram  pentru tine? Eu ce sunt pentru tine? Un palat? o perla? Un vis?…
Incheiere:
Crestem, devenim,traim; intre timp visam. Sa nu uitam ca visarea ne impinge mai departe in viata ;iar cand visele devin realitate,sa-i multumim visatorului: Copilului, acelui incapatanat detestabil Eu !care domina toare stereotipurile si le infatisa cu originalitate si indrazneala in aceeasi  vesnic tanara masca a anilor de petrecere.