Hello and welcome to beautiful Blogtrotter.ro.

A 5′-a iarna

“Bunicule, imi invarti te rog titirezul ? Titirezul tricolor -suierator ?”
“Bine, dar te-am invatat cum se face. Uite, il tii bine si apoi il rasucesti intre degete”.
“Daaah dar la mine nu suiera asa de tare..
Isi lipeste barbia de geamul de sticla securizata care acoperea masa. Titirezul se invartea frenetic in dreptul ochilor ei curiosi. Sub geam, fata de masa cu model arabesc aduce un plus de magie aruncand raze de matase sclipitoare de sub suprafata  transparenta.
“Canta! Daca asculti cu atentie, canta bunicule….cred ca vrea sa ne spuna ceva…Daca e magic??Poate daca reusesti sa il invarti tare ,tare??”
“Ei, nici chiar asa. Ce imaginatie poti sa ai.. Scoate un zgomot pentru ca aerul intra prin gaurelele alea mici si astfel se aude un suierat. Ca atunci cand sufli in fluier…”
“Pai si fluierul nu canta??”
Da, fluierul canta….incapatanata mica, n-am vazut…”
“Bunicule, aduc Betele de Marocco? un joooc, numai unu’ sa joci cu mine..”
“Biiine, dar nu incepi un alt joc pana nu terminam primul si nici nu te grabesti sa iei 2 odata.Joci cinstit.”
Rabdare, calm, atentie, avea sa invete atunci…

“Hai sa le dam drumul!” Tu incepi prima, Sa fii atenta! Nu te ajut!”
“”Aaasta e bun? uite, pot sa-l ridic fara sa tremur.”
“nu stiu.  Vedem”.
“Ah ! L-am scapat! e randul tau acum….”
Bunicul ridica incet  betisor dupa betisor : 1, 2, 3 rosii , acum unul negru si inca unul. Nu scoate un cuvant. Urmatorul insa, ii scapa.
“Eu sunt acum!”
Degetelele mici si boante se incordeza transpirand usor. Il ridica, se opresc la jumatatea drumului si apoi se trag cu delicatete inafara gramezii.
“Ai reusit, vezi?”
Bunicul priveste spre fereastra si observa florile de gheata formate pana la jumatatea sticlei.
“Acum trebuie sa ies sa tai lemne , se face frig..”
“Dar jocul ?Ai promis un joc…”
“Pai, ai castigat! Batul bicolor rosu si negru e cel mai valoros si ti-a adus cele mai multe puncte. Nu conteaza ca eu am mai multe, tu il ai pe cel mai important! Valoareaza 100 de puncte. Eu cate am? Ia numara!am 3 rosii si 2 negre. Cele rosii au fiecare care 10 puncte si cele negre cate 5.
” Pai zece, doi zeci…
“Doua zeeeci”,
“Trei zeci ! si apoi 5 si cu 5….
” Alte zece. ” Deci vezi? valoarea betelor mele e mai mica desi am mai multe decat tine.. Ai castigat.
“Am castgat!”
Avea sa invete ca Valoarea lucrurilor e diferita de  cantitate si ca  pentru a castiga nu iti trebuie intotdeauna mult. Poti castiga cu putin .

Un cap mic se iteste pe geam. Se suise pe scaun sa poata vedea in curte. Bunicul despica lemne pe o buturuga mare. Purta o camasa in carouri si avea manecile suflecate. Peste ea o vesta neagra iar pe cap sapca gri. Afara ningea cu fulgi mari iar sapca si umerii i se acoperisera de nea. Lovea sigur , aproape ritmat. Doua lovituri erau  suficiente.
Nimic mai simplu isi spuse. Trase repede salopeta de fash si cizmele de guma si iesi in fuga in curte. Bunicul tocmai umplea roaba cu un prim transport de lemne de foc. Il lasa sa se indeparteze putin si tasni spre gramada cu lemne . Isi ridica apoi manecile si-si propti bratele in jurul uneia dintre buturugi opintindu-se .Cu genunchii indoiti, in mersul piticului, reusi sa ridice lemnul si sa-l mute zece centimetri. Se indrepta apoi spre o alta bucata de lemn, mai mica. Se opinti din nou si smuci de data asta cu mai multa inversunare. Ridica lemnul si se opri cu turul pantalonilor intr-un damb de zapada. Obrajii ii aredeau mai mult de ciuda decat din cauza efortului. Caciula ii alunecase pe ochi iar zapada rece ii provoca o senzatie usoara de disconfort… Vede apoi bratele bunicului intinzanduse sa o ridice . Brate subtiri strabatute de vinishoare proeminente. Palme calde ii cuprind obrajii. Bunicul ii ridica caciula de pe ochi.
“Ce incercai sa faci”?
” Am vrut sa tai si eu lemne .. sa te ajut , sa termini mai repede si sa mai jucam marocco… Am incercat si cu aia , si cu aia mai mica..”
Bunicul zambeste, si  ochii i se umezesc.
“Vezi tu, lemnele astea sunt prea grele pentru un copil.Eu trebuie sa le tai!”
Si uneori, oricat am incerca nu putem face tot ce vrem. Acum mergi in casa si asteapta. Promit ca mai jucam dupa ce termin cu toate lemnele.”
“Bi-ne! ”
Dupa cateva minute capusorul se ivi iar la fereastra. Isi reluase locul pe scaun si astepta: Cu -min-te.

Posted on 27 January '11 by admin, under Uncategorized.

4 Comments to “A 5′-a iarna”

#1 Posted by ich (28.01.11 at 23:53 )

nice.:)..

#2 Posted by ich (03.02.11 at 13:45 )

Cu bratele pline de lemne, bunicul intra in casa modesta, dar atat de primitoare.
Aseza lemnele la gura sobei, si deschise usita. dintr-o data, chipul brazdat de truda al bunicului se lumina. Buzele ii tremurau, iar din ochi ii curgea cate o lacrima, care aluneca pe obraz, pana imediat sub nas.
“bunicule, plangi?”
” nu, draga mea…mi-a intrat praf in ochi”, mintise batranul, strangand din buze…. nu avea nici un rost sa o intristeze pe fata, care inca astepta intoarcerea parintilor…dar ei nu mai aveau sa se intoarca…..

ma plictisesc dupa cum vezi…mai scrie.:)

#3 Posted by admin (03.02.11 at 17:35 )

@ich : eu zic sa ne pastram jobul de zi.

#4 Posted by ich (03.02.11 at 22:11 )

….