il était là dans un après-midi en regardant le ciel à travers le trou d’une feuille d’arbre”.

Asa a inceput. Cand prea mic sa constientizeze cat de pretioase vor deveni acele ore de plictiseala, dupaamiaza, cand toti copiii dormeau linistiti el se refugia in gradina. Se ascundea de bunicii care cautau sa-l ademeneasca la somn. Se ascundea cat de sus posibil printre ramurile copacului cu cel mai des frunzis . Acolo a auzit pentru prima data cum in minte ii rasunau vocile celor intalniti peste zi. Cuvintele lor reveneau si mai revenea o voce mica ce nu parea a lui, dar care parca ii rostea cuvintele fara ca el sa se oboseasca. Asculta linistea printre toate acele glasuri iar vantul, vantul ii mangaia chipul ca o alinare de mama…