Uneori ceva imi da putere si fiecare rasarit imi spune ca traiesc.

Multumesc pentru fiecare gura de aer, pentru fiecare durere de cap, pentru piersicile coapte care mi-au ciobit dintele , pentru ca ma simt  in stare sa trag prima linie cu creionul si sa vad cerul limita imaginatiei, pentru ca ma simt obosita, pentru ca dorm maxim 4 ore , pentru ca mi-e frica, pentru ca vibrez de la muzica din mine, pentru zambetul pe care il desenez inca instinctual pe caiet atunci cand vreau sa zambesc si daca n -ar suna acum telefonul poate , poate nici n-as resimti atat de puternic efectele zapuselii de afara si as multumi pentru ca am invatat sa multumesc acum mai multi ani.