Hello and welcome to beautiful Blogtrotter.ro.

orbire- izbavirea simturilor

Cand ursitoarele au coborat asupra pruncului au cerut parintilor sa-i aleaga harul. Au vrut sa fie frumos, de toti vazut si laudat. Si asa fu. Copilul crescu an de an purtandu-si harul  pe chip si in suflet. Odata cu harul ce iti e dat ti se alege insa si osanda.

“As fi putut fi mut, surd, sau orb spuse copilul “ Am ales iar. Am ales sa fiu orb.
Nu mai vreau sa privesc, nu mai vreau sa vad cum sunt vazut .Nu mai vreau sa vad in ochii lor, frumosul. Am ales asta sperand ca intr-o zi sa nu-mi mai simt sufletul ravasit de ceea ce vad. Mi s-a spus sa sunt nebun, ca nu ar trebui sai mi doresc asa ceva. Ar trebui sa ma rog ursitoarelor sa imi ia harul si sa pot imbatrani. Te-am oprit acum din drumul tau pentru ca esti la fel ca si toti ceilalti. Si trebuie sa afli de ce.”

Am ascultat in liniste, cu fatza spre cer, cuvintele copilului orb. De ce sa alegi sa ti se ucida simturile?  De ce era cest copil atat de invrajbit impotriva harului sau? De ce nu a mai vrut sa vada ? Caci simpla lui prezenta imi aduce bucurie si imi placea sa-l vad cum se joaca. Doua maini mici imi acopera oshor ochii.
”Odihneste-te” imi porunceste. Ma supun.
Simt razele soarelui in apus mangaindu-mi chipul  si decretindu-mi rudurile fruntii.
Adierea vantului imi ravaseste cu drag cateva suvite, si simt zeci de miresme impresurandu-mi trupul. Acum, cu ochii inchisi simt. In linistea amurgului aud glasul copilului orb mai aproape de mine, mai clar. ”Acum intelegi? “ -Si simt ca prind viata.
 Dintre zecile de intrebari, despre alegeri, despre fuga ,depre revolta n-am ales niciuna. Am raspuns intr-un tarziu si am tresarit usor cand mi-am auzit in sfarsit glasul.
“Si spune-mi te rog, a fost frumos ultimul apus, inainte de orbire? “
“Cel mai frumos!” imi raspunde el simplu.
Continui sa imi tin ochii inchisi si ma intind in iarba: “Spune-mi o poezie, as vrea sa te aud! Ii poruncesc si se supune:

“Cand eram copil
De multe ori un zeu ma scapa
De strigatul si dojana oamenilor;
Si ma jucam domol si bine
Cu florile crangului,
Iar adierile cerului se jucau cu mine.

Pricepeam tacerea cerului ;
Vorbele oamenilor  nu le-am  priceput niciodata.

De mine a avut grija armonia
Crangului plin de freamat,
Si am invatat sa iubesc
Printre flori. “

Posted on 1 April '08 by admin, under Uncategorized.