Ma holbez la noul meu ceas. Vad minutele acoperind ani si secundele zile. Mi se deruleaza in fata ochilor imagini din trecut, prezent si viitor iar naluca timpului se apropie zornaindu-si cheile amenintator. Mai aproape, mai aproape, mai repede: zurgalaii folositi in ritualurile pagane, pastrate inca in traditia sarbatorilor de iarna undeva in nordul tarii. Un tanar inalt cu ochi albastri si pielea arsa de soare ma priveste din coltul scenei si batand din picioare imi face o demonstratie … calusar: O poza? De ce nu! -click! Si blitzul lumineaza toata sala. Inchid ochii.
Alb orbitor. Soare. Ma retrag la umbra unui maslin, pun mana la frunte si privesc in zare. Vant. Zgomotul valurilor izbindu-se de stanca, intindere albastra strapunsa de albul panzelor: Speranta ? sau eroul meu Aeneas intorcandu-se… Rup o ramura si o agit in aer. Strig, iar glasul meu rasuna ca un tunet. Inchid ochii de spaima si astept. Inima imi bate puternic acompaniind tziuitul acut . Incetineste. Totul e ritmat acum: tic-tac, tic tac, tic-tac, tic tac, tic tac. Un sunet cunoscut. Deschid ochii si il vad la fereastra rasucindu-se in vant. Snurul de care era prins se intindea violent, repetat. Clinchetul devenea alert. Zambesc si alerg catre fereastra pentru ca stiam ca daca tragea de fir insemna ca ma cheama. Dar ce era asa de urgent.?? Privesc in sus la etajul 2. Prietena mea agita snurul clopotelului; se intinsese peste fereastra si era gata gata sa ma strige. “Ce e?? “Ma rastesc hlizindu-ma ca o mironosita deranjata .”Stiam ca esti acolo, ca am vazut lumina!” Imi raspunde chicotind.” Lucrezi? Auzi,  imi desenezi si mie o rochie de mireasa? Dar stii cum vreau? Ca aia din videoclipul de la Aerosmith! “
“Da, Dar.. dar .. ti-am facut desenul acum 10 ani…” Vantul tranteste o usa in casa la ea. Aud pocnitura de la mine iar apoi perdeaua se umfla si o acopera …Ii aud chicotelile, ii vad chipul inconjurat de perdeaua alba, din ce in ce mai distant. Clopotelul meu se agita in vant; ma atentioneaza: Curent. Un zgomot asurzitor ma face sa tresar si sa imi acopar ochii.Usa. Era doar usa.. usa..usa “ Imi deschideti si mie usa?? O voce de copil. .. “ Imi deschideti si mie usa??” Deschid ochii si privesc in stanga, acolo de unde venea glasul.
O fetita bruneta cu 2 codite pe umeri cu salopeta de blugi si pantofiori albastri se agata de usa de metal care nu voia sa se urneasca . Zambesc si caut in geanta cartela de la interfon. Iat-o. Deschid si trag de usa cu putere. Era intr-adevar grea … Fetitza o zbugheste pe scari: “Multumeeeeesc!” In fata liftului cineva tocmai cobora. Fetita i se arunca in brate iar domul acela cu doar cativa ani mai in varsta ca mine, era tatal. “ Ce faci mai tati ai ramas pe afara ? Cum de nu ai putut sa deschizi? ”
Nu am putut , era grea. “ raspunde fetita si se desface din brate. Ma apuca de mana:
” haideti ca pleaca liftul!”
“Multumim, adauga  tatal zambind binevoitor. La ce etaj urcati ?“
“Eu,  la 4. “
“Si noi. Locuim de putina vreme aici si nu stim pe toata lumea… Stam la apartamentul 25.”
Complet bulversata, aproape tramurand, simt cum imi urca roseata in obraji…”Cred ca gresiti, eu stau la aprtamentul 25.”
Taticul zambeste si imi face semn ca nu:” Noi stam la 25.”
Cu voce pierduta repet:” Eu stau la 25”… Poate 26? 27, 28, 29 tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac tic tac