Hello and welcome to beautiful Blogtrotter.ro.

Pierduti in orasele lumii.

Asteptam cu fatza spre fantana pentru ca stiam ca poti veni din orice directie mai putin de acolo. Voiam sa vad daca te voi simti… Era destul de frig dar mie imi frigeau obrajii iar ochii lacrimau fierbinte. Imi simteam inima mica, batatand iepureste . Deodata vantul se opreste si in aer pluteste un miros dulce-greu. Zambesc si deschid ochii si apoi te vad ascunzandu-te  in fular . Iti zambesc ochii -E suficient. Imi inghit sec acel-Te iubesc! si in loc,  zambesc nonsalant. O imbratisare timida. Haina  ta e scortoasa si rece si probabil iti e frig.

“Hai la un ceai, cafea ceva. Ce faci ? Ce mai faci???”

Mergeam repede parca sa o luam inaintea picaturilor ce se aruncau curajos din nori.

In cafenea e prea mult fum iar agitatia mea ma face sa nu pot respira. tusesc, inghit fumul amestecat cu lacrimi si ma asez langa  un geam . Scaunul e incomod dar ce conteaza, oricum nu vom sta mult. Oricum iti va suna telefonul si oricum am aflat deja ceea ce voiam sa aflu din prima secunda cand te-am revazut.

“Stii ca am fost la Budapesta? Mi-a placut foarte mult.  Te vedeam peste tot. M-am indragostit pur si simplu…de oras.”

“Eu  cu jobul. Am si calatorit . Italia , Austria, Germania un pic. ”

“Si eu in vacante, cu unii cu altii .. care a fost cea mai exotica destinatie a ta? eu doar turcia…”

” Istambul” mda…

“Vezi tu, atunci cand vii din provincie in capitala, traiesti la maxim schimbarea. Si apoi ??  Si dupa ? Ce urmeaza? Ar fi greu sa te reintorci intr-un oras mic. Eu n-as putea. Eventual intr-un oras si mai mare sau cel putin si mai agitat. Ma hranesc cu agitatia asta , ma mentine vie.”

” mda, dar ce poate fi mai agitat decat Bucurestiul? E una dintre cele mai vii capitale ale europei. Nu te prea plictisesti aici , asta e adevarul . Gasesti mereu ceva de Luni pana Luni.

“O fi.”

“ M-as putea obisnui cu ideea de a  merge din cand in cand in centrul aglomeratiei modiale .Macar, din cand in cand. “New york! de  exemplu.

“DA! Sau Tokyo!  Da, dar apoi sa te  poti intoarce undeva la munte langa un foc cu o ceasca de ciocolata calda in mana , sub o patura groasa, si cand scoti nasul afara sa respiri aer curat si sa asculti linistea”

“Tu unde ai pleca daca ai avea posibilitatea sa o faci? ”

“Pai, asta as  cauta! evident energie! viata ! Ar fi alternanta unor extreme de care as avea nevoie ca sa functionez perfect.

“Tokyo..interesant. America latina??”

“Mmneah, e prea la moda… La fel ca si thailanda…  Ar fi superb daca te-ai putea indeparta de locurile turistice.. Din pacate ceea ce ne-ar fi pus noua la dispozitie ar fi prea putin din exotismul si fantasticul adevarat al acestor locuri. Candva visam sa invat toate limbile pamantului si sa pot calatori, si le vorbesc oamenilor in limba lor si ei sa ma primeasca ca pe un vechi prieten si nu ca pe un turist…sa nu ma cazez in hotelurile prevazute cu comoditati pt nemtzalaii plini de bani si de bashini ci sa dorm pe covorasele tesute de ei in casa , din …”lana de ciupacabras” sau sa inchiriez o coliba de stuf iar dimineata sa ma trezesc si sa ma spal pe ochi cu apa de ploaie… Si sa fie ok, char daca ploaia ar spala orice urma de machiaj de pe fata si daca terenul nu mi-ar  permite sa port tocuri …”

Zambeam inocent, usor amuzata si intelegeam acelasi lucru din zambetul tau. Complice.. un fel de Hai! hai! daca poti, hai acum!” In schimb, am primit :” hai sa mergem e tarziu . Vrei sa mergem nu? ”

“Nu.. Da, .Mergem .”

“Meregem undeva sa ascultam ceva muzica!”

Zambesc . E perfect.

Afara ploaia se transforma treptat in ninsoare. Prima ninsoare a anului. Fulgi reci mi se topeau pe varful nasului si pe obraji. Reastul, se ascundeau in par.  Rece- cald, rece-cald. Traversam in fuga si iar respir greu. Simt ca nu mai am aer si ca mi se usuca trupul din interior. Deschid gura si inhatz repede cativa fulgi. E mai bine. Te vad cu un pas mai in fatza, zambind grabit.

Voiam sa te trag de maneca in mijlocul traficului , mai la dreapta 100 de metri ,chiar la km 0  unde nivelul de poluare fonica ar fi fost atat de ridicat, unde luminile farurilor ari fi fost atat de orbitoare incat n-ai fi vazut sau auzit cand as fi strigat ” te iubesc!! Eu sunt!!”

Imi indes in schimb mainile in buzunare si si inchid ochii. E doar un vis, iar eu nu pot face altceva decat sa -ti stau aproape daca pot.

Posted on 16 October '09 by admin, under idilice.

One Comment to “Pierduti in orasele lumii.”

#1 Posted by edelweiss (18.11.09 at 13:13 )

cei doi ingeri se tot incapataneaza sa ma strajuiasca