Posts Tagged ‘bucuresti’

travel the world or how i met murakami

Tuesday, July 5th, 2016

They say that if you really want to, you can just pack one day and leave. Any voyage is unique, they say. It’s something which you should do now, at this age, otherwise you might never get a second chance. It’s something that you were given the chance to do, while others were not that lucky. A chance is still a compromise. It’s not a gift, as long as it comes with a now or never.
It’s fabulous. It’s new, it’s extravagant! We’re the center of attention and the violence around us takes human shape.
It all slows down around us, moving in slow motion as we keep running, with our velvety hearts hidden inside a tin carcass pulsating on the rhythm of drums, almost like growing bigger and bigger, ready to push out of our chests. We melt a little each day, and we shyly flicker like the winter’s sun, trembling like a ship who just survived a storm at sea, like a tree blooming after a hard cold winter, small, frail buds on every branch bravely opening one after another, exposing its soul to a yet weak sun.
The line of the heart has been drawn a long time ago: Bucuresti -Tokyo.
I was standing, reading Murakami’s ” A wild Sheep Chase” while waiting for my train in of one of Bucharest’s busiest subway stations. Just your average Wednesday morning, on my way to work. When finally the train enters the station with a considerable 10 minutes delay, i close my book and say to myself: This would never happen in Tokyo! (more…)

fluturi de Bucuresti

Wednesday, July 20th, 2011

Sa ramai viu. sa traiesti.

Credeam ca  mi se intampla numai primavara, din cauza asteniei …Sunt cateva zile, cateva ore de fluture in care invinsa de starea de somnolenta, cu ochii larg deschisi , dorm. Mai ieri era luna Mai, acum insa  e mijlocul verii si plutesc intr-un norisor roz peste strazile gri..
Atunci ce ma deosebeste insa de fluturi?

Poate pentru ca trecand sau plutind peste cel mai aglomerat bulevard al celei mai aglomerate capitale europene imi inteapa pupila o silueta sprijinita de peretele unui magazin puternic luminat .Avea capul plecat si de gat, atarnat un afis pe care scria mare cu litere de tipar”SUNT AICI”.

Brusc mi s-a facut frig apoi foame apoi simteam ca mi se usuca ochii si ca trebuie sa dorm..Am vrut sa spun ceva dar aveam gura uscata… Credeam ca lesin sau cel putin alunecam usor intr-o parte. Defapt masina oprita la semafor tocmai se pusese in miscare.

“Ce e? De ce esti nefericita?”

Nu sunt . Sunt fericita ca …Sunt Aici..

Pierduti in orasele lumii.

Friday, October 16th, 2009

Asteptam cu fatza spre fantana pentru ca stiam ca poti veni din orice directie mai putin de acolo. Voiam sa vad daca te voi simti… Era destul de frig dar mie imi frigeau obrajii iar ochii lacrimau fierbinte. Imi simteam inima mica, batatand iepureste . Deodata vantul se opreste si in aer pluteste un miros dulce-greu. Zambesc si deschid ochii si apoi te vad ascunzandu-te  in fular . Iti zambesc ochii -E suficient. Imi inghit sec acel-Te iubesc! si in loc,  zambesc nonsalant. O imbratisare timida. Haina  ta e scortoasa si rece si probabil iti e frig.

“Hai la un ceai, cafea ceva. Ce faci ? Ce mai faci???” (more…)

Welcome back capitain , let’s have a riot!

Monday, August 24th, 2009

Voi mentine un soft focus asupra realitatii intrucat  sincer, nu-mi  place prea mult. M-a izbit precum aburul care se ridica in zori din pamantul ce dogoreste la 40 de grade. E foarte ciudat sa fi mers cu caiacul pe mare aproape 30 de km si singurul sentiment  de neliniste sa ti-l dea …linistea…iar in prima zi la metroul din Bucuresti, sa te simti la propriu luat de val..ul de oameni care se napusteste afara pe usile intre deschise ale vagonului. Se fuge ! se da din coate se calca in picioare… Ma simt precum capitanul Blood care privea detasat de la balconul resedintei lui elegante, gloata beligeranta ce se involbura catre piete urland ceva despre o cauza …/criza.“Quo, quo, scelesti ruitis!-lat.”
Imi zburataceste un zambet pe buze, cu gust sarat si dulce si in nari imi staruie inca miros de pin. Nimic mai usor . Se  anuleaza automat cand coridorul ce duce spre birou ma intampina cu miros proaspat de spital dezinfectat. Inauntru boala incurabila face ravagii : Zambete sparte, cearcane estompate sub centrimetri de machiaj, idealisti, filfizoni cu cravata si pantaloni scurti fac cercuri pe loc cu mainile adinc infipte in par si cu spatele drept pe spetezele de la scaune .“Bine ai venit , a fost bine nu?” cine stie cand mai pupi concediu d’asta..

Radio

Tuesday, November 11th, 2008

Ies vinerea din cubul gri si ma grabesc catre metrou. Imi pun castile, asta ca scuza, pentru ca am renuntat de mult sa mai salut in lift si imi afisez glorios zambetul de weekend. (more…)